Noaptea trecutä am dormit mai aproape de cer. Priveam stelele şi meditam. Mi-am pus o salteluță şi o patura pe jos, pe balconul micuț de la mansardă,  iar cand somnul mi-a copleșit intreaga ființă, mi-a fost imposibil să mai fac vreo mișcare, doar m-am lăsat moale pe salteluțä și am adormit păzită de stele, lunä … Continue reading Răsărit →

Priveam faţa bărbatului din faţa mea, devenită de acum o icoană a suferinţei şi încercăm să găsesc câteva vorbe potrivite care să îi aducă alinare, dar cum încercăm să spun ceva, lacrimile îmi inundau ochii, iar nodul din gât nu îmi permitea să scot nici un cuvânt. Doar gânduri şi întrebări adresate lui Dumnezeu… de … Continue reading Spitalul →

Alerg pe câmp şi iarba uscată de arşiţa îmi zgârie gleznele. Alerg să prind vântul, să ne luăm la trântă până când unul din noi va fi răpus de epuizare. O să pretind că este demonul din mine care nu îmi da pace, nu mă lasă să dorm, să gândesc şi îmi ocupă mintea. Sunt … Continue reading Alergand sa prind vantul →

A venit toamna, Acoperă-mi inima cu ceva Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta…..poezia mea de suflet….mulţumesc Nichita Stănescu. Da, a venit toamna, dar între noi nu este decât vară. O vară fierbinte, care ne topeşte de dor şi ne vrăjeşte. Ne privim până în străfundul inimii şi ne spunem multe fără … Continue reading Emoție de toamna →

Mă sperie bunătatea celor dragi mie, ma copleseste şi mă întreb dacă merit chiar aşa mult. Sunt stangace cand vreau sa multumesc, iar vorbele…vorbele nu ma ajuta deloc. Sunt binecuvântată. Binecuvântată şi iubită, atât pe pământ cât şi de cineva Suprem. Pot iubi cu patimă nebună de la cea mai mică gaza până la Cel … Continue reading Recunostinta →

În zilele şi nopţile când nu putem fi împreună îmi e tare dor de noi.  Nu îmi laşi decât parfumul tău impregnat în suflet şi în piele. Chiar dacă mă topesc de dor, sunt atât de fericită, încât am uitat să fi plâns vreodată. Noaptea ar trebui să dorm, dar nu vreau să adorm pentru … Continue reading Dor →

Sunt dimineţi în care mă trezesc cu sufletul inundat de fericire. Zâmbesc tâmp, cu gura până la urechi, mă strecor sub pătură ca o plăcintă în cuptor şi aştept să mă coc de la atâta fericire căzută plocon pe capul meu la cinci dimineaţă. Nu mă îndur nici să mă trezesc, dar nici să urce … Continue reading Dimineti pragmatice →

Stăteam pe fotoliu şi îi urmăream expresia feţei în timp ce dădea lupte grele cu un joc de pe Facebook. Când nu mă topeam în ochii lui albaştri râdeam în hohote. Era atât de concentrat, încât parcă nici nu mă auzea. Se agita, se strâmba şi se enerva într-un mod atât de serios, încât era … Continue reading Jocuri pe Facebook →

Am uitat să iubim. Stăm unul lângă altul, fiecare nefericit în propria singurătate. Am stat la masă împreună,  dar nu am văzut nimic în afară de propria farfurie. Ne ascundem în spatele copiilor, afirmăm din ce în ce mai apăsat că rămânem într-o relaţie toxică, doar de dragul lor. Afirmăm de atâtea ori încât pare … Continue reading Singuratatea – o alegere personala gresita sau un destin asumat? →

Am adormit purtand memoria imbratisarii tale in inima. Mainile tale mi-au framantat intreaga fiinta. Ti-am simtit freamatul, dorinta si te-am vazut  zambind. Stii…e contagios. M-am trezit zambind si inca zambesc. Esti in sufletul meu nu de o zi, o noapte sau de un an. Esti acolo dintotdeauna. Ai asteptat in liniste pana a sosit clipa. … Continue reading Amprentele iubirii →