La inceput de septembrie, mergeam cu bunicul la o plimbare prin pădure, care se sfârșea pe seara, pe băncuța veche din gradina. Stăteam de vorba despre rostul fiecăruia pe pământ și despre Dumnezeu.
– Domniță mea, uita-te în jur și spune-mi ce vezi.
– Doar frumusețe bunule.
– Exact. Doar frumusețe.
– Stii de unde vine?
– Natura, ea are grija de tot.
– Așa e, domnița mea draga. Tu le știi pe toate, mai bine ca mine.
– îmi ridica mânuța, se apleca spre mine și mi-o săruta. În timpul ăsta ma privea și îmi zâmbea. Eu mă simțeam ca o domnita din povesti și mă inroseam toată.

Ne continuam plimbarea, mă opream sa îmbrățișez copacii și le spuneam sarumana celor plini de cuiburi.
Ne plimbam pana în inima pădurii, pana când picioarele mele mici oboseau și bunicul mă ridica pe umeri. Îmi povestea despre copaci, flori, frunzele căzute pe jos, păsările și toate vietățile pădurii, pe care le vedeam întâmplător sau abia le vedeam trecerea. Spre seara ajungeam acasă.

Branca știa ca ne vom opri în gradina, sa ne odihnim puțin pe băncuța. Venea cu un pahar cu apa și ceva de pe o farfurie. Uneori aducea clătite calde, alteori puțin șerbet. Stăteam întinsă pe bancuta, cu clatita ținută deasupra gurii, și așteptăm să îmi picure în gura picăturile de dulceață. De cele mai multe ori nimereau pe fata sau pe gat,dar bunicul nu mă certa, râdea și dădea din mana, ca tare nepriceputa mai eram.
Când terminam, venea Branca și mă ștergea cu o cârpă umeda. Mă freca bine pe fata și pe gat, o domniță nu putea sta așa lipicioasa.

Plus ca, bunica avea musafiri, prietenele ei mai aruncau câte o privire spre noi și nu se cădea sa mă vadă murdara.
După ce îmi reveneam din oboseala,ne continuam discuția.

Mă plimbam printre tufanelele înalte cât mine și le miroseam. Nu le rupeam. Bunicul mi-a spus ca el aude tipatul florilor rupte. Când voi fi destul de inteleapta, le voi auzi și eu. Le admiram culorile și trăgeam cu nesaț aer în piept ca sa le pot lua din parfum și sa îl păstrez pentru mine.

– Știi, o sa înceapă școală. Deja am program sa facem cumpărături.
Cuvântul cumpărături era suficient ca sa trezească un entuziasm nebun în mine, sa alerg pe aleile din gradina, urlând ca un șef de trib după ce a obținut o mare victorie.

Prietenele bunicii, ridicau capul din ceștile lor de ceai și ma priveau dezaprobator. Apărea Branca, care se așeza în fata mea, sa oprească tumultul și îmi spunea ca domnițele nu urla în gura mare.

Mă ducea de mana la bunicul, care întorcea capul sa nu îl văd râzând. Când reușea sa se abțină, îmi spunea serios:
– O faci de ras pe bunica …

Mă uitam spre grupul de femei și le vedeam fetele inacrite de atâta dezaprobare. Ca sa le acresc și mai tare, mă aruncam de gatul bunicului și mă lăsăm alintata. Incet-incet, ajungeam din nou pe banca, iar bunicul îmi povestea câte în luna și în stele.

Deodată, reveneam la subiectul școală.
– Nu e minunat ca începe școală?
– Abia aștept sa mă întâlnesc cu doamna invatatoare și toți copiii.
– Mai ții minte de ce trebuie sa mergi la școală?
– Daaa, nu pot creste mare, dacă nu învăț sa scriu și sa citesc, nu pot fi un om bun, dacă nu îi pot ajuta pe alții.
– Bravo
– Dar știi ma-ta de unde vin doamnele invatatoare?
– ???
– Exista o imparatie a zanelor. Despre asta știi deja. Dar, am păstrat un secret. Acum este vremea sa îl știi. Cu ochii mari și toate simțurile ascuțite, așteptăm să aflu un asemenea secret.
– Din când în cad, se naste o zâna speciala. Nici nu arata a zâna. Ea este o invatatoare. Adică cineva care le stie pe toate. Nu poate sa îi învețe decât pe cei care cred in zâne, copiii așa mici ca tine.
– Ea are o bagheta magica invizibila și cu ajutorul ei, copiii ajung oameni mari și învățați.
– Bunicule, dar nu toți copiii învață bine.
– Știu, dar ti-am spus, poate atinge cu bagheta magica, doar copiii care cred în zane.
– Am inteles. Putem chema ceilalți copii la noi ca sa îi înveți despre zâne?
– Noi îi putem chema, dar fiecare copil va înțelege totul, doar dacă părinții și bunicii lui îl vor învăța despre zâne și ii va spune cât de important este sa crezi în doamna invatatoare și sa o respecți. Fără dansa, poți creste mare în înălțime, dar ce ai în cap și în inima nu este atins de bagheta magica.
– Sarumana bunicule.

Povestea s-a terminat la timp. Branca a apărut din pamant și ne-a făcut semn sa mergem la masa.