Dimineti pragmatice

Sunt dimineţi în care mă trezesc cu sufletul inundat de fericire. Zâmbesc tâmp, cu gura până la urechi, mă strecor sub pătură ca o plăcintă în cuptor şi aştept să mă coc de la atâta fericire căzută plocon pe capul meu la cinci dimineaţă.
Nu mă îndur nici să mă trezesc, dar nici să urce Aria în pat peste mine, mă umple de vânătăi. Cu greu scot două degete de sub pătură şi o scarpin în vârful nasului, iar ea scoate nişte sunete răguşite prin care îşi dă acordul. Dar după mai puţin de un minut pleacă cu un papuc în gură şi mă îndeamnă să o urmez. Am de ales, intre o preche nouă de papuci, sau las naiba de-o parte zâmbetul nătâng, lenea de fericire utopică şi pun mâna să desfac câteva conserve. Ăsta e momentul ăla în care cineva drag îţi arată clar că eşti dus cu pluta şi trebuie să îţi revii. Unii au doar o foame cumplită nu chef de prosteală.