Jocuri pe Facebook

Stăteam pe fotoliu şi îi urmăream expresia feţei în timp ce dădea lupte grele cu un joc de pe Facebook. Când nu mă topeam în ochii lui albaştri râdeam în hohote.

Era atât de concentrat, încât parcă nici nu mă auzea. Se agita, se strâmba şi se enerva într-un mod atât de serios, încât era un adevărat spectacol.

Din când în când îşi apuca un smoc de par cu vârful degetelor şi îl răsucea până îl durea. Ecranul laptopului se reflecta în ochii lui frumoşi, îi îmbogăţea cu sclipiri de diamante şi îi nuanţa chipul. Eram într-o mare dilemă, să stric tot spectacolul ăsta inocent şi haios sau să mă reped asupra lui şi să îl îmbrăţişez nebuneşte, sau sä mä abțin?

Am luat o pernă că să am ce strânge în braţe şi am continuat să îl privesc, să îl ating în taină cu sufletul şi să mă topesc de dragul lui.

Pasiunea pentru joc îl transforma într-un copil mare. Se bosumfla, pufăia, îşi ţuguia buzele sau şi le rodea, ataca pe cineva imaginar. Nu mai existam. Când a realizat că eram acolo, a crezut că m-am supărat şi a vrut să mă împace. A căutat ceva prin spatele laptopului, mi-a dat două bombonici gumate şi una cu cafea. I-am cerut apă. Nu s-a supărat. A fugit în bucătărie şi a venit imediat cu o cană şi o sticlă cu suc. Nu credeam că se va îndura să se ducă. Dar s-a dus fără supărare, fără părere de rău că întrerupe jocul. Nu am pierdut nimic pentru că am stat vreo două ore şi l-am urmărit. Indiferent cât de multă pasiune ar pune când joacă vreun joc pe calculator, întotdeauna există suficient loc şi pentru mine.

Isabella este o concurenţă mai serioasă, când i s-a stricat discul de ambreiaj a fost o adevărat drama până a sosit un set nou…