Zgomotele rasaritului de soare

La ora când lumina încă negociază cu întunericul despre supremaţie, cocoşii se amestecă în discuţie ,şi cu sunete stridente, anunţă o nouă zi. În câmp se aud sunete necunoscute mie, dar ce ştiu eu… sunt atât de ignorantă, încât abia am învăţat să fac diferenţa între câteva păsări. De prin gospodării se aud mugetele vacilor şi se simte miros de bălegar proaspăt. Parcă şi văd gospodinele mergând cu găleţile în grajd şi ieşind cu ele pline cu lapte cald şi înspumat.

Pe la cinci şi jumătate se aude ţipătul locomotivei, care cară după ea povara a vreo 80 de vagoane încărcate cu tot felul de mărfuri. Nu trece mult şi un accelerat îşi anunţă zgomotos trecerea rapidă prin câmpul strălucind în lumina răsăritului.

Miraj latră în câmp, parcă mă cheamă. Plec după ea. Roua dimineţii mă udă până la genunchi, îmi spală picioarele şi mă înfioară. O strig pe Miraj, nu răspunde. Mă afund în lanul de porumb şi mă pierd printre porumbul des şi înalt de vreo trei metri. În spatele meu vreo cinci pisici mă strigă cu mieunături de copii răsfăţaţi. Mă întorc. Apare şi Miraj. Vrea să alergăm pe câmp. Mă uit la ea, mă uit către pisici şi decid să mă întorc acasă.

Dezamăgită, Miraj mă urmează până la poartă, dar imediat se întoarce în câmp. A fost un fel de reproş, mi-a arătat că ea îmi este întotdeauna alături.

Deschid conservă după conservă şi în jurul meu se aud mieunături disperate. Nimeni nu vrea hrană uscată. Mă uit la ceas…pffff, este târziu. Trebuie să pregătesc biberoanele pentru micuţii care încă mai au nevoie de lăptic.

După ce termin de hrănit şi câinii, ud grădina şi mai smulg nişte buruieni. Nu ştiu alţii cum fac, dar eu am pierdut lupta cu buruienile.

Toată lumea a mâncat, are chef de joacă şi de alergat. Trebuie să se menţină în formă, nu?

Bună dimineaţa lume!

Nu vă faceţi griji, nimic nu s-a schimbat de ieri. Vom avea caniculă şi astăzi.