Alergand sa prind vantul

Alerg pe câmp şi iarba uscată de arşiţa îmi zgârie gleznele. Alerg să prind vântul, să ne luăm la trântă până când unul din noi va fi răpus de epuizare. O să pretind că este demonul din mine care nu îmi da pace, nu mă lasă să dorm, să gândesc şi îmi ocupă mintea. Sunt zile în care mă domină, iar eu nu sunt chiar genul care acceptă să fie dominată.
Nu simt decât adieri uşoare care imi mângâie obrazul şi pieptul. Deschid braţele, şi ii spun cât pot de tare că sunt gata de luptă, dar nu se întâmplă nimic. În spatele meu aleargă câinii, gata să mă apere, sau mai degrabă gata să alerge după cineva. Suntem o gaşcă de revoltaţi fără motiv. Alergăm de nebuni pe câmpul fierbinte şi uscat, ne oprim din  când în când să gâfâim zgomotos, după care ne rispim care încotro.

Două gâşte sălbatice străbat bucata noastă de cer şi scot ţipete stridente. Este clar, voi rămâne singură, câinii le vor urma ţipetele o vreme, lătrând zgomotos şi certându-le că ne-au stricat liniştea. Mă prăval în lucerna răcoroasă şi năduşită până în vârful nasului, aştept câinii şi vântul ăla ca să ne luăm odată la trântă. Pieptul îmi tresaltă de oboseală, ochii nu sunt capabili să înfrunte razele soarelui, aşa că se închid încet ca şi dorinţa mea de trântă, cu cine o fi acolo…
Cred că am aţipit, m-am trezit dintr-o dată atacată de nişte picioare păroase şi nişte limbi aspre….
Câinii şi-au dat seama că nu i-am urmat şi s-au întors. Asta e felul lor de a-şi cere scuze când uită de mine… Urlând şi râzând în acelaşi timp am reuşit să scap de terorile blănoase şi plini de energie am început să alergăm spre pădurea răcoroasă, unde poate puteam întâlni şi vântul cel poznaş.
Alergăm toţi trei ca nebunii, câinii lătrau, iar eu urlam săĺbatic izgonind fazanii adăpostiţi prin buruieni.
După câteva minute am simţit că îmi pierd suflu şi m-am aruncat într-un şanţ umbrit de un măceş uriaş. M-am păcălit, şanţul mai păstra puţină apă plină de brotaci…am scos câţiva din pantalonii scurti, dintre cei care avuseseră cutezanţa de a intră pe sub haine. Murdară ca după o lupta cu toţi demonii din lume, ne-am întors ruşinaţi si noroiți acasă. Noroc că era prea cald şi nu ne-au văzut vecinii…